Ca o componentă a comunicării non-verbale cu pacientul, salonul de primire constituie primul contact al acestuia cu locul în care se aşteaptă să primească îngrijirile de sănătate pe care le solicită. În consecinţă, aspectul acestei încăperi este extrem de important pentru relaţia ulterioară ce se va stabili între pacient şi medic, respectiv personalul de servicii de sănătate.
Transformarea situaţiei, de multe ori neplăcute şi generatoare de anxietate, a pacientului care apelează la un cabinet medico-dentar, într-o experienţă plăcută şi cu consecinţe faste, depinde într-o mare măsură de priveliştea care îl întâmpină pe pacient, în momentul în care intră în cabinet.
Prima imagine contează întotdeauna. O imagine profesională, coordonată şi consistentă îi conferă credibilitate medicului, atât în cadrul comunităţii, cât şi printre colegii de breaslă. O imagine ce reflectă puternic profesionalismul, determină pacienţii (actuali şi potenţiali) să perceapă medicul ca find o persoană bine organizată şi capabilă să ofere servicii excelente. Imaginea pe care şi-o construieşte medicul în faţa comunităţii devine propriul său brand, care transmite mesaje către exterior. Felul în care medicul îşi proiectează imaginea proprie, exprimă identitatea medicului respectiv şi calitatea serviciilor pe care acesta le oferă. În acelaşi timp, brandul/imaginea trebuie să ţintească acel tip de pacienţi pe care medicul doreşte să-i aducă în cabinet, acei pacienţi care sunt interesaţi de serviciile oferite de medicul respectiv.
Competiţia în medicina dentară va fi întotdeauna o constantă. A lucra într-un mediu plăcut este distractiv şi, în consecinţă, mult mai productiv pentru oricine. Medicina dentară fiind o afacere, este de dorit ca această afacere să fie una de succes. Orice aspect, oricât de nesemnificativ ar părea, despre care medicul consideră că poate fi schimbat, trebuie discutat la prima şedinţă cu echipa şi căutate soluţii.
În SUA, medicii dentişti, confruntaţi cu problemele acute ale concurenţei, au găsit soluţii funcţionale pentru a se menţine pe piaţa serviciilor de sănătate orodentară şi chiar a obţine profituri considerabile. Una dintre aceste soluţii a fost aceea de a-şi impune ca unitatea sa medico-dentară să aibă cel mai frumos aspect din zonă. Chiar şi atunci când nu există competiţie în zonă, schimbarea este la fel de benefică precum un mic lifting facial, din când în când.
Legislaţia românească în vigoare prevede modul de structurare al cabinetelor medico-dentare, ultimele modificări (cele din anul 2007) fiind impuse, în conformitate cu alinierea la normele Uniunii Europene. Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1338 din 31 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcţională a cabinetelor medicale şi de medicină dentară, precizează, în Anexa 1, articolul 6, următoarele:
- Spaţiile destinate activităţii cabinetelor de medicină dentară pot suferi modificări structurale, de circuite şi acces la utilităţi, în vederea asigurării unei cât mai bune adaptări funcţionale, cu respectarea prevederilor legale privind siguranţa în construcţii şi în măsura posibilităţilor tehnico-constructive oferite de spaţiu. Autorităţile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, consiliază reprezentanţii legali ai cabinetelor privind circuitele funcţionale şi avizează proiectele de modificări (art 6 alin.2).
- Cabinetul de medicină dentară va avea în componenţa minimă sală de aşteptare, grup sanitar, spaţii de depozitare şi cabinet de medicină dentară propriu-zis, în care se desfăşoară activităţile de diagnostic clinic şi terapeutice (art. 6 alin. 3).
- Sala de aşteptare se va amenaja astfel încât fiecare loc de şedere să beneficieze de o suprafaţă minimă de 1/1,5 mp/persoană, în cazul cabinetelor pentru adulţi, şi 1,5/2 mp/persoană, în cazul cabinetelor pentru copii (inclusiv persoana însoţitoare) (art. 6 alin. 4).
a). Cabinetul de medicină dentară propriu-zis poate fi organizat după cum urmează:
1. în sistem închis - unitul dentar este amplasat într-o încăpere închisă;
2. în sistem semideschis - se amplasează unul sau mai multe unituri separate de câte un perete sau paravan;
3. în sistem deschis - unit-urile se amplasează într-o încăpere, fără a fi separate.
b). Cabinetul de medicină dentară propriu-zis, indiferent de sistemul în care funcţionează (închis, semideschis sau deschis), va avea alocat pentru fiecare unit de lucru un spaţiu de minimum 9 mp.
c) Spaţiul în care este amplasat un unit dentar va fi prevăzut cu chiuvetă cu apă curentă, rece şi caldă (art 6. alin. 4).
- Pavimentele, pereţii, tavanele şi suprafeţele de lucru din încăperile în care se desfăşoară activităţi de medicină dentară vor fi:
a) lavabile;
b) rezistente la dezinfectante;
c) rezistente la decontaminări radioactive (după caz);
d) rezistene la acţiunea acizilor (în săli de tratamente, după caz);
e) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;
f) fără asperităţi care să reţină praful (art. 6 alin. 5).
- Este interzisă amenajarea de tavane false casetate din materiale microporoase şi cu asperităţi (art. 6 alin. 5).
- Se interzice mochetarea pardoselilor (art. 6 alin. 5).
- Pentru personalul sanitar din cabinetele de medicină dentară va fi asigurat un spaţiu cu destinaţie de vestiar; numărul vestiarelor şi desemnarea spaţiului destinat acestora vor fi în funcţie de numărul personalului care desfăşoară activitate concomitentă (art. 6 alin. 8).
- Încăperile cu profil administrativ vor fi separate de cele în care se desfăşoară activităţi medicale (art. 6 alin. 9).
- În condiţiile respectării art. 6 alin. (2), cabinetul de medicină dentară va avea un grup sanitar pentru pacienţi, cu acces din sala de aşeptare, separat de cel destinat personalului sanitar. În cazul cabinetelor de medicină dentară din mediul rural, acolo unde nu există posibilitatea racordării la reţeaua publică de canalizare, grupul sanitar va fi racordat la o fosă septică de beton vidanjabilă (art. 6 alin. 10).
- În cabinetele de medicină dentară în care se instalează aparate de radiologie dentară sunt obligatorii solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce folosesc radiaţii nucleare. În aceste cabinete se vor respecta normele de radioprotecţie şi control individual al expunerii prevăzute de legislaţia în vigoare (art. 6 alin. 11).
- În spaţiile cu destinaţia de cabinete medico-dentare se vor realiza circuite separate pentru adulţi şi copii, în condiţiile art. 6 alin. (2), sau, în măsura posibilităţilor, se va face programarea acestora la ore diferite (art. 6 alin. 13).
- Cabinetele de medicină dentară vor asigura accesul în incinta lor pentru persoanele cu handicap motor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art. 6 alin.14).
Articolul 10 din Anexa 1 a Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1.338 din 31 iulie 2007, prevede normele igienico-sanitare sunt obligatorii pentru cabinetele de medicină dentară:
a) asigurarea cu apă potabilă;
b) racordarea la reţeaua de canalizare a localităţii, astfel încât apele uzate să nu producă poluarea apei, aerului şi solului. Dotarea cabinetelor, în localităţile în care nu există sisteme publice de canalizare, cu instalaţii proprii de colectare a apelor uzate (fose septice de beton vidanjabile);
c) deşeurile rezultate în urma activităţilor medicale vor fi colectate, depozitate, evacuate şi neutralizate conform prevederilor legale în vigoare;
d) asigurarea unui microclimat corespunzător;
e) asigurarea iluminării naturale şi artificiale necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţii de medicină dentară;
f) asigurarea limitării zgomotului sub normele admise şi sau asigurarea protecţiei antifonice eficiente în interiorul şi în afara cabinetelor;
g) asigurarea cu materiale pentru efectuarea curăţeniei;
h) asigurarea cu dezinfectante, antiseptice şi decontaminante autorizate/înregistrate de Comisia Naţională pentru Produse Biocide. Folosirea acestora se va face în funcţie de instrucţiunile de utilizare, la concentraţiile şi timpii de utilizare specificaţi de producător;
i) asigurarea de echipament de protecţie specific pentru întregul personal, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
j) asigurarea instruirii permanente a personalului medico-sanitar privind precauţiile universale.
În SUA, structura unui cabinet medico-dentar este asemănătoare, cuprinzând:
- zonă de recepţie
- zona administrativă
- zona de tratamente
- zona de sterilizare
- laboratorul tehnico-dentar
- biroul medicului
- zona de vestiare pentru echipa medico-dentară
Termenul de “sală de aşteptare”, care apare în normele legislative româneşti, nu este utilizat în SUA. Pornindu-se de la ideea că medicii nu-şi propun să lase pacienţii să aştepte, americanii au adoptat termenul de “salon de primire”, care sună mai călduros şi mai respectuos faţă de pacient. Există şi cabinete în care zona de întâmpinare a pacienţilor este denumită simplu numai “recepţie”, deşi conţine toate dotările care se găsesc, atât în salonul de primire (aşteptare), cât şi în zona de recepţie.
O altă observaţie este legată de persoana care îndeplineşte funcţia de recepţioner. În SUA se consideră că persoana angajată pe postul de recepţioner trebuie să aibă cunoştinţe medico-dentare elementare, întrucât răspunde la apelurile telefonice şi, în timpul discuţiei cu pacientul, trebuie să ştie ce întrebări să-i adreseze şi să-l poată îndruma în completarea fişei-chestionar. Având în vedere că recepţionerul este prima persoană cu care se confruntă pacientul, cunoştinţele profesionale ale acestuia şi modul în care comunică, reprezintă un punct forte în atitudinea pacientului faţă de cabinetul medico-dentar. Astfel, o persoană care doreşte să aplice pentru funcţia de recepţioner, în SUA, trebuie să fi absolvit un colegiu de asistenţi de recepţie.
28 februarie 2008
23 februarie 2008
TEHNOLOGIA ŞI PROGRESUL UTILIZĂRII SISTEMELOR INFORMATICE ÎN CABINETUL DE MEDICINĂ DENTARĂ
– PARTEA a II a –
În anul 2004, numai 25% dintre medicii dentişti de practică generală din SUA utilizau computere ataşate la unitul dentar, iar în multe cazuri, computerizarea din cabinet se limita la câteva domenii ale documentaţiei clinice precum grafice, planificarea tratamentului şi, ocazional, la înregistrarea notelor privind progresul tratamentului.
Unul dintre motivele majore ale reticenţei dentiştilor de a adopta tehnologia computerizată în clinică este lacuna extinsă în privinţa integrării tehnologiei informatice în munca de clinician. Acest deficit de integrare are costuri semnificative. În primul rând, există o scădere mai mult sau mai puţin vizibilă a productivităţii. Dentistul care trebuie să execute patru acţiuni diferite pentru a expune o imagine intraorală pe monitor (îndreptarea camerei către obiectiv, pornirea acesteia, acţionând programul de management al imaginii şi selectând captura imaginii), pierde inutil timp şi efort, comparativ cu medicul a cărui cameră intraorală afişează automat imaginea pe ecran, odată ce a fost focalizată către pacient.
Lacunele de integrare, de asemenea, cresc riscul apariţiei situaţiei aşa-numite „lucrurile nu funcţionează împreună”, un fenomen pe care îl confirmă mulţi medici care au actualizat aplicaţiile de software. De multe ori, actualizarea sistemlui de management al practicii medicale duce la incompatibilităţi cu alte componente de software şi, ca urmare, munca medicului este mult îngreunată. Integrarea insuficientă afectează, totodată, şi aspectul ergonomic, deoarece adesea impune medicului mişcări şi întoarceri de fiecare dată când doreşte să utilizeze computerul. Nu în ultimul rând, instrumentele slab integrate tehnologic induc dezordine în cabinet, datorită anexelor care ocupă mult loc (boxe, cabluri, carcase).
Tehnologia informaţiilor prezintă o provocare particulară privind integrarea în domeniul medico-dentar. Unitul dentar tradiţional şi instrumentele asociate sunt în primul rând elemente de hardware. Fabricanţii de echipamente dentare au dezvoltat o capacitate de cercetare semnificativă în acest domeniu. Computerele reprezintă însă un tip special de echipament, deoarece au două componente: hardware şi software. În mod tipic, aplicaţiile computerizate din medicina dentară au fost dezvoltate de companii noi din industria dentară. Tehnologia informaţională, puţin familiară majorităţii inginerilor din industria dentară, a reuşit până acum să implementeze numai o coexistenţă greoaie cu restul echipamentelor dentare. Falimentul în încercările marilor vânzători de echipamente dentare de a integra softurile în modelul lor de afaceri este o dovadă în acest sens.
Integrarea este o condiţie primordială pentru obţinerea eficienţei în cabinetul medico-dentar, fiind legată de ergonomie, o ştiinţă aplicată ce coordonează design-ul aparatelor utilizate, ale sistemului şi ale condiţiilor de muncă fizică, cu capacităţile şi solicitările celui care lucrează. Ergonomia nu se aplică numai la nivel fizic (de exemplu, o cameră intraorală uşor de manevrat) ci şi la nivel cognitiv, prin prezentarea unor informaţii clinice în moduri ce asigură un sprijin optim pentru luarea deciziei clinice.
Multe aplicaţii de software sunt create de programatori sau ingineri, care în general nu aplică o filosofie axată pe utilizator, în privinţa designului. Ca urmare, multe astfel de aplicaţii sunt satisfăcătoare doar într-o mică măsură pentru cei care le utilizează iar îmbunătăţirea performanţei lor, atunci când se realizează, este bazată pe feedback-uri sporadice şi nesistematice din partea utilizatorilor.
Un producător din Finlanda (Planmeca Oy) are o echipă de cercetare care utilizează extensiv ştiinţele cognitive şi principiile de design centrat pe utilizator, echipă care a realizat un proiect de echipament IT pentru clinca dentară. Pentru realizarea acestui proiect, cercetătorii au studiat intens tiparul muncii medicului dentist, înainte de a concepe un mediu de lucru computerizat, bazat pe sarcini. Sistemul, denumit DRI software, include o aplicaţie pentru înregistrarea datelor despre starea de sănătate orodentară, funcţii de suport în privinţa deciziilor de diagnostic şi tratament, precum şi module pentru colaborarea cu alţi medici şi cu tehnicienii dentari.
Figura de mai jos prezintă o imagine a unei versiuni noi DRI software în timpul procesului de inregistrare a datelor despre pacient. Mare parte din fereastră este rezervată informaţiilor şi nu are elemente de navigare. Statusul intraoral ocupă partea se sus-stânga. Succesiunea înregistrării datelor privind programările apare în partea de stânga-jos, iar radiografiile sunt accesibile în partea dreaptă, jos.
În anul 2004, numai 25% dintre medicii dentişti de practică generală din SUA utilizau computere ataşate la unitul dentar, iar în multe cazuri, computerizarea din cabinet se limita la câteva domenii ale documentaţiei clinice precum grafice, planificarea tratamentului şi, ocazional, la înregistrarea notelor privind progresul tratamentului.
Unul dintre motivele majore ale reticenţei dentiştilor de a adopta tehnologia computerizată în clinică este lacuna extinsă în privinţa integrării tehnologiei informatice în munca de clinician. Acest deficit de integrare are costuri semnificative. În primul rând, există o scădere mai mult sau mai puţin vizibilă a productivităţii. Dentistul care trebuie să execute patru acţiuni diferite pentru a expune o imagine intraorală pe monitor (îndreptarea camerei către obiectiv, pornirea acesteia, acţionând programul de management al imaginii şi selectând captura imaginii), pierde inutil timp şi efort, comparativ cu medicul a cărui cameră intraorală afişează automat imaginea pe ecran, odată ce a fost focalizată către pacient.
Lacunele de integrare, de asemenea, cresc riscul apariţiei situaţiei aşa-numite „lucrurile nu funcţionează împreună”, un fenomen pe care îl confirmă mulţi medici care au actualizat aplicaţiile de software. De multe ori, actualizarea sistemlui de management al practicii medicale duce la incompatibilităţi cu alte componente de software şi, ca urmare, munca medicului este mult îngreunată. Integrarea insuficientă afectează, totodată, şi aspectul ergonomic, deoarece adesea impune medicului mişcări şi întoarceri de fiecare dată când doreşte să utilizeze computerul. Nu în ultimul rând, instrumentele slab integrate tehnologic induc dezordine în cabinet, datorită anexelor care ocupă mult loc (boxe, cabluri, carcase).
Tehnologia informaţiilor prezintă o provocare particulară privind integrarea în domeniul medico-dentar. Unitul dentar tradiţional şi instrumentele asociate sunt în primul rând elemente de hardware. Fabricanţii de echipamente dentare au dezvoltat o capacitate de cercetare semnificativă în acest domeniu. Computerele reprezintă însă un tip special de echipament, deoarece au două componente: hardware şi software. În mod tipic, aplicaţiile computerizate din medicina dentară au fost dezvoltate de companii noi din industria dentară. Tehnologia informaţională, puţin familiară majorităţii inginerilor din industria dentară, a reuşit până acum să implementeze numai o coexistenţă greoaie cu restul echipamentelor dentare. Falimentul în încercările marilor vânzători de echipamente dentare de a integra softurile în modelul lor de afaceri este o dovadă în acest sens.
Integrarea este o condiţie primordială pentru obţinerea eficienţei în cabinetul medico-dentar, fiind legată de ergonomie, o ştiinţă aplicată ce coordonează design-ul aparatelor utilizate, ale sistemului şi ale condiţiilor de muncă fizică, cu capacităţile şi solicitările celui care lucrează. Ergonomia nu se aplică numai la nivel fizic (de exemplu, o cameră intraorală uşor de manevrat) ci şi la nivel cognitiv, prin prezentarea unor informaţii clinice în moduri ce asigură un sprijin optim pentru luarea deciziei clinice.
Multe aplicaţii de software sunt create de programatori sau ingineri, care în general nu aplică o filosofie axată pe utilizator, în privinţa designului. Ca urmare, multe astfel de aplicaţii sunt satisfăcătoare doar într-o mică măsură pentru cei care le utilizează iar îmbunătăţirea performanţei lor, atunci când se realizează, este bazată pe feedback-uri sporadice şi nesistematice din partea utilizatorilor.
Un producător din Finlanda (Planmeca Oy) are o echipă de cercetare care utilizează extensiv ştiinţele cognitive şi principiile de design centrat pe utilizator, echipă care a realizat un proiect de echipament IT pentru clinca dentară. Pentru realizarea acestui proiect, cercetătorii au studiat intens tiparul muncii medicului dentist, înainte de a concepe un mediu de lucru computerizat, bazat pe sarcini. Sistemul, denumit DRI software, include o aplicaţie pentru înregistrarea datelor despre starea de sănătate orodentară, funcţii de suport în privinţa deciziilor de diagnostic şi tratament, precum şi module pentru colaborarea cu alţi medici şi cu tehnicienii dentari.
Figura de mai jos prezintă o imagine a unei versiuni noi DRI software în timpul procesului de inregistrare a datelor despre pacient. Mare parte din fereastră este rezervată informaţiilor şi nu are elemente de navigare. Statusul intraoral ocupă partea se sus-stânga. Succesiunea înregistrării datelor privind programările apare în partea de stânga-jos, iar radiografiile sunt accesibile în partea dreaptă, jos.
21 februarie 2008
TEHNOLOGIA ŞI PROGRESUL UTILIZĂRII SISTEMELOR INFORMATICE ÎN CABINETUL DE MEDICINĂ DENTARĂ
- PARTEA I -
Materialele dentare şi tehnologia, la fel ca şi confortul pacientului, au avansat rapid în ultimele decade.
În urmă cu 20 de ani, plombele din amalgam de mercur cu argint erau o normă; mănuşile erau folosite numai pentru intervenţiile chirurgicale; extracţiile şi protezele dentare reprezentau un tratament obişnuit; toate plăţile, programările şi fişele pacienţilor erau scrise de mănă sau bătute la maşină; computerele şi microundele erau necunoscute în cabinetul de medicină dentară.
Astăzi, dinţii sunt salvaţi sau înlocuiţi cu implante; cu materialele actuale, moi şi performante, abilitatea de a restaura dantura şi de a o îmbunătăţi, este o realitate. Implanturile dentare permit ca dinţii să reapară acolo unde lipseau. Soluţiile speciale pot detecta cariile incipiente, astfel încât ele să fie tratate cât mai precoce şi cu minim efort. Sterilizarea între consultaţiile pacienţilor a intrat în uz; totul este autoclavat sau îndepărtat. Laserele dentare permit efectuarea unor operaţiuni chirurgicale de mare precizie. Sedarea conştientă, anestezia locală, permit executarea de manevre nedureroase şi de durată.
Computerele au revoluţionat cabinetul de medicină dentară, în special în privinţa înregistrărilor medicale şi a educaţiei pentru sănătatea orodentară.
Radiografiile digitale au îmbunătăţit performanţa şi siguranţa manoperelor dentare. Aparatele tradiţionale pentru radiografie necesitau 10 până la 30 minute pentru a putea vizualiza radiografia. Aparatele moderne, digitale, permit vizualizarea instantanee; au capacitatea de a focaliza anumite puncte de interes pentru medic şi, în plus, imaginile pot fi ajustate pentru o mai bună vizualizare.
Fotografiile digitale, de asemenea, au îmbunătăţit calitatea şi siguranţa tratamentelor dentare. Aparatele digitale oferă imagini instantanee, nu necesită prelucrare chimică, imaginile pot fi modificate ori ajustate şi pot fi stocate în computer ca informaţii permanente. Fotografiile dentare digitale pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea zâmbetului: fotografii ale zâmbetului pot fi modificate printr-un software, astfel încât pacientul să poată vedea cum ar arăta zâmbetul său, cu o dantură mai albă şi mai strălucitoare. Pacientul are posibilitatea să-şi vadă dantura îmbunătăţită, să discute cu medicul despre modificări subtile şi despre dorinţele sale în privinţa tratamentului, înainte ca tratamentul să fie efectuat propriu-zis.
Posibilitatea pacientului de a vizualiza imagini video ale gurii sale, în timpul examinării de către medic, reprezintă o cucerire uimitoare în privinţa comunicării dintre medic şi pacient şi a înţelegerii de către pacient a propriei sale stări de sănătate orodentară. Orice examinare completă a pacientului, include un screening pentru cancer. În timp ce pacientul vizionează imaginile pe un ecran, el are posibilitatea să discute cu medicul şi să primească răspunsuri la întrebări.
Imaginile pot fi capturate şi apoi stocate în computer, în fişierul pacientului.
Explicaţiile vizuale şi concise ale tuturor aspectelor privind condiţia orodentară şi tratamentul, pot fi folosite pentru educarea pacienţilor, deoarece s-a constatat că sunt atât distractive, cât şi instructive. O imagine video valorează cât o mie de cuvinte, mai ales că poate fi făcută pentru fiecare pacient în parte, poate fi transferată pe un CD şi înmânată pacientului, pentru ca acesta să o poată studia acasă.
Unul dintre avantajele extraordinare în privinţa arhivării electronice a tuturor informaţiilor despre pacienţi, este faptul că, avându-le în computer, informaţiile pot fi accesate imediat. Dacă medicul doreşte să analizeze şi să evalueze tratamentul unui pacient, este suficient să dea un clic pe numele acestuia şi pe ecran apar toate datele despre acel pacient, istoricul medico-dentar, fotografiile digitale, radiografiile şi imaginile video personale ale pacientului, realizate în timpul consultaţiilor.
Computerele au o contribuţie inegalabilă în a ne uşura viaţa în general şi munca în special; chiar şi – sau mai ales – a medicilor dentişti.
Ultimele decenii au adus o dezvoltare semnificativă a tehnologiilor noi utilizabile – şi utilizate – în medicina dentară. Tehnologia informatică (denumită pe scurt IT) a fost o „răsadniţă” particulară în privinţa inovaţiilor. Numărul dispozitivelor şi al funcţiilor computerizate în cabinetul dentar au crescut spectaculos. Integrarea este crucială pentru funcţionarea eficientă a cabinetelor şi, ca urmare, acestea au ajuns să semene cu nişte parcuri tehnologice miniaturale.
Partea de hardware este compusă din: computerele, cablurile de reţea şi infrastructura serverului. În acelaşi timp, clinicianul poate deţine computere pentru a accesa sistemul de management al practicii medicale, un computer care să-l asiste în timpul manevrelor, cameră intraorală, echipament digital radiologic şi alte aparate de ultimă tehnologie precum senzori pentru detectarea cariilor discrete ori sonde periodontale computerizate.
Alături de hardware, există şi o paletă largă de produse software care asistă medicul în practică. Mulţi dentişti utilizează programe pentru practica managerială, pentru a obţine imagini digitale, a captura date clinice ori a-l ajuta să opteze între diferitele aspecte ale diagnosticului şi tratamentului.
Deşi în mod evident munca în cabinetul dentar fără computere este încă posibilă, totuşi tehnologia informatică devine treptat esenţa practicii medicale.
Materialele dentare şi tehnologia, la fel ca şi confortul pacientului, au avansat rapid în ultimele decade.
În urmă cu 20 de ani, plombele din amalgam de mercur cu argint erau o normă; mănuşile erau folosite numai pentru intervenţiile chirurgicale; extracţiile şi protezele dentare reprezentau un tratament obişnuit; toate plăţile, programările şi fişele pacienţilor erau scrise de mănă sau bătute la maşină; computerele şi microundele erau necunoscute în cabinetul de medicină dentară.
Astăzi, dinţii sunt salvaţi sau înlocuiţi cu implante; cu materialele actuale, moi şi performante, abilitatea de a restaura dantura şi de a o îmbunătăţi, este o realitate. Implanturile dentare permit ca dinţii să reapară acolo unde lipseau. Soluţiile speciale pot detecta cariile incipiente, astfel încât ele să fie tratate cât mai precoce şi cu minim efort. Sterilizarea între consultaţiile pacienţilor a intrat în uz; totul este autoclavat sau îndepărtat. Laserele dentare permit efectuarea unor operaţiuni chirurgicale de mare precizie. Sedarea conştientă, anestezia locală, permit executarea de manevre nedureroase şi de durată.
Computerele au revoluţionat cabinetul de medicină dentară, în special în privinţa înregistrărilor medicale şi a educaţiei pentru sănătatea orodentară.
Radiografiile digitale au îmbunătăţit performanţa şi siguranţa manoperelor dentare. Aparatele tradiţionale pentru radiografie necesitau 10 până la 30 minute pentru a putea vizualiza radiografia. Aparatele moderne, digitale, permit vizualizarea instantanee; au capacitatea de a focaliza anumite puncte de interes pentru medic şi, în plus, imaginile pot fi ajustate pentru o mai bună vizualizare.
Fotografiile digitale, de asemenea, au îmbunătăţit calitatea şi siguranţa tratamentelor dentare. Aparatele digitale oferă imagini instantanee, nu necesită prelucrare chimică, imaginile pot fi modificate ori ajustate şi pot fi stocate în computer ca informaţii permanente. Fotografiile dentare digitale pot fi utilizate pentru îmbunătăţirea zâmbetului: fotografii ale zâmbetului pot fi modificate printr-un software, astfel încât pacientul să poată vedea cum ar arăta zâmbetul său, cu o dantură mai albă şi mai strălucitoare. Pacientul are posibilitatea să-şi vadă dantura îmbunătăţită, să discute cu medicul despre modificări subtile şi despre dorinţele sale în privinţa tratamentului, înainte ca tratamentul să fie efectuat propriu-zis.
Posibilitatea pacientului de a vizualiza imagini video ale gurii sale, în timpul examinării de către medic, reprezintă o cucerire uimitoare în privinţa comunicării dintre medic şi pacient şi a înţelegerii de către pacient a propriei sale stări de sănătate orodentară. Orice examinare completă a pacientului, include un screening pentru cancer. În timp ce pacientul vizionează imaginile pe un ecran, el are posibilitatea să discute cu medicul şi să primească răspunsuri la întrebări.
Imaginile pot fi capturate şi apoi stocate în computer, în fişierul pacientului.
Explicaţiile vizuale şi concise ale tuturor aspectelor privind condiţia orodentară şi tratamentul, pot fi folosite pentru educarea pacienţilor, deoarece s-a constatat că sunt atât distractive, cât şi instructive. O imagine video valorează cât o mie de cuvinte, mai ales că poate fi făcută pentru fiecare pacient în parte, poate fi transferată pe un CD şi înmânată pacientului, pentru ca acesta să o poată studia acasă.
Unul dintre avantajele extraordinare în privinţa arhivării electronice a tuturor informaţiilor despre pacienţi, este faptul că, avându-le în computer, informaţiile pot fi accesate imediat. Dacă medicul doreşte să analizeze şi să evalueze tratamentul unui pacient, este suficient să dea un clic pe numele acestuia şi pe ecran apar toate datele despre acel pacient, istoricul medico-dentar, fotografiile digitale, radiografiile şi imaginile video personale ale pacientului, realizate în timpul consultaţiilor.
Computerele au o contribuţie inegalabilă în a ne uşura viaţa în general şi munca în special; chiar şi – sau mai ales – a medicilor dentişti.
Ultimele decenii au adus o dezvoltare semnificativă a tehnologiilor noi utilizabile – şi utilizate – în medicina dentară. Tehnologia informatică (denumită pe scurt IT) a fost o „răsadniţă” particulară în privinţa inovaţiilor. Numărul dispozitivelor şi al funcţiilor computerizate în cabinetul dentar au crescut spectaculos. Integrarea este crucială pentru funcţionarea eficientă a cabinetelor şi, ca urmare, acestea au ajuns să semene cu nişte parcuri tehnologice miniaturale.
Partea de hardware este compusă din: computerele, cablurile de reţea şi infrastructura serverului. În acelaşi timp, clinicianul poate deţine computere pentru a accesa sistemul de management al practicii medicale, un computer care să-l asiste în timpul manevrelor, cameră intraorală, echipament digital radiologic şi alte aparate de ultimă tehnologie precum senzori pentru detectarea cariilor discrete ori sonde periodontale computerizate.
Alături de hardware, există şi o paletă largă de produse software care asistă medicul în practică. Mulţi dentişti utilizează programe pentru practica managerială, pentru a obţine imagini digitale, a captura date clinice ori a-l ajuta să opteze între diferitele aspecte ale diagnosticului şi tratamentului.
Deşi în mod evident munca în cabinetul dentar fără computere este încă posibilă, totuşi tehnologia informatică devine treptat esenţa practicii medicale.
02 februarie 2008
CORELAŢIA ÎNTRE MANAGEMENTUL PRACTICII DENTARE ŞI EXCELENŢA ÎN PRACTICĂ
De-a lungul istoriei sale, medicina dentară a reprezentat un domeniu strâns reglementat în termeni de management, marketing şi etică a afacerilor. Medicii dentişti au fost educaţi să atingă un singur scop: excelenţa clinică. Noţiunile de marketing al practicii, vânzare a serviciilor sau chiar discutarea despre modele ideale de afacere şi profitabilitate, fac parte prea puţin din curricula de pregătire în specialitate, iar unii medici au simţit că aceste concepte i-ar fi distras oarecum de la profesionalismul cerut industriei serviciilor de sănătate orodentare.
Sunt medici care consideră că o concentrare asupra managementului dentar, marketingului sau eficienţei în afaceri, ar fi în opoziţie cu dorinţa de atingere a excelenţei clinice. Totuşi, în zilele noastre, excelenţa clinică şi ideea de afacere administrată eficient sunt mai degrabă complementare, decât opuse.
Un aspect demn de luat în considerare este acela că, eşecul în concretizarea eficientă a practicii sau inconsistenţa în furnizarea serviciilor către clienţi, pot defavoriza medicul, privându-l de o parte dintre abilităţile sale de a oferi îngrijiri de sănătate excelente şi de a le oferi pacienţilor experienţe pozitive legate de practica sa.
O practică dezorganizată sau haotică nu oferă o concentrare adecvată asupra pacientului. Un medic dentist care este în mod constant întrerupt pentru a rezolva probleme manageriale este distras de la realizarea excelenţei clinice şi nu se poate concentra complet asupra îngrijirii pacientului. Ineficienţa practică va conduce la confuzii în programul medicului, ceea ce adesea produce haos, grabă şi frustrare, atât pentru medic, cât şi pentru pacient.
Specialiştii occidentali în medicină dentară consideră că excelenţa clinică este strâns corelată cu o eficienţa în gestionarea afacerii reprezentate de cabinetul medico-dentar.
Practica în condiţii de grabă şi într-un mediu dezorganizat, conduce adesea la un eşec în a oferi pacienţilor, mai ales celor dificili, recalcitranţi, îngrijirile ce necesită examinări comprehensive. În multe cazuri, dentistul petrece mai puţin de 15 minute cu un pacient, iar concentrarea sa se axează pe identificarea proceselor carioase, ale afecţiunilor gingivale sau a muncii de restaurare. Rareori, în aceste medii dezorganizate, timpul îi permite medicului să se concentreze asupra ideii de a oferi pacientului o stare de sănătate orodentară optimă prin intermediul unor servicii clinice inovative, cuprinzătoare şi elective.
Practicienii care au un profit insuficient vor fi incapabili să investească în tehnologii noi, în educaţie continuă sau în utilizarea celor mai bune materiale şi instrumente. Pe de altă parte, societatea se confruntă cu o creştere spectaculoasă a costurilor tehnologiei. Unele metode performante de gestionare a cabinetului şi a serviciilor de îngrijiri pentru sănătate orodentară, precum softurile pentru practica managerială şi sistemele de radiografie digitală, presupun menţinerea unor nivele înalte de profit pentru ca medicul să-şi permită să le obţină şi să le utilizeze. În timp, însă¸o practică ce nu investeşte în tehnologii noi, materiale şi servicii, eşuează în a oferi pacienţilor cel mai înalt nivel de îngrijiri.
Un program elaborat de management în practica dentară ia în considerare: plăcerea medicului de a munci, satisfacţia şi pregătirea echipei sale, nivelul de stres în practică, investiţia în dezvoltarea practicii, profitul cabinetului (şi extinderea cabinetului dacă este cazul), eficienţa în gestionarea datelor, programările şi circuitul pacienţilor, managementul urgenţelor, tratamentele, prezentarea şi gradul de acceptare al pacienţilor, investiţiile în tehnologie, în continuarea educaţiei şi multe altele.
Managementul eficient al practicii dentare înseamnă mai mult decât profitabilitate. El se referă şi la educarea şi motivarea pacienţilor pentru a obţine cea mai bună stare de sănătate orodentară prin combinarea celor mai bune metodologii şi sisteme de afacere cu managementul operaţiilor de practică dentară.
Sunt medici care consideră că o concentrare asupra managementului dentar, marketingului sau eficienţei în afaceri, ar fi în opoziţie cu dorinţa de atingere a excelenţei clinice. Totuşi, în zilele noastre, excelenţa clinică şi ideea de afacere administrată eficient sunt mai degrabă complementare, decât opuse.
Un aspect demn de luat în considerare este acela că, eşecul în concretizarea eficientă a practicii sau inconsistenţa în furnizarea serviciilor către clienţi, pot defavoriza medicul, privându-l de o parte dintre abilităţile sale de a oferi îngrijiri de sănătate excelente şi de a le oferi pacienţilor experienţe pozitive legate de practica sa.
O practică dezorganizată sau haotică nu oferă o concentrare adecvată asupra pacientului. Un medic dentist care este în mod constant întrerupt pentru a rezolva probleme manageriale este distras de la realizarea excelenţei clinice şi nu se poate concentra complet asupra îngrijirii pacientului. Ineficienţa practică va conduce la confuzii în programul medicului, ceea ce adesea produce haos, grabă şi frustrare, atât pentru medic, cât şi pentru pacient.
Specialiştii occidentali în medicină dentară consideră că excelenţa clinică este strâns corelată cu o eficienţa în gestionarea afacerii reprezentate de cabinetul medico-dentar.
Practica în condiţii de grabă şi într-un mediu dezorganizat, conduce adesea la un eşec în a oferi pacienţilor, mai ales celor dificili, recalcitranţi, îngrijirile ce necesită examinări comprehensive. În multe cazuri, dentistul petrece mai puţin de 15 minute cu un pacient, iar concentrarea sa se axează pe identificarea proceselor carioase, ale afecţiunilor gingivale sau a muncii de restaurare. Rareori, în aceste medii dezorganizate, timpul îi permite medicului să se concentreze asupra ideii de a oferi pacientului o stare de sănătate orodentară optimă prin intermediul unor servicii clinice inovative, cuprinzătoare şi elective.
Practicienii care au un profit insuficient vor fi incapabili să investească în tehnologii noi, în educaţie continuă sau în utilizarea celor mai bune materiale şi instrumente. Pe de altă parte, societatea se confruntă cu o creştere spectaculoasă a costurilor tehnologiei. Unele metode performante de gestionare a cabinetului şi a serviciilor de îngrijiri pentru sănătate orodentară, precum softurile pentru practica managerială şi sistemele de radiografie digitală, presupun menţinerea unor nivele înalte de profit pentru ca medicul să-şi permită să le obţină şi să le utilizeze. În timp, însă¸o practică ce nu investeşte în tehnologii noi, materiale şi servicii, eşuează în a oferi pacienţilor cel mai înalt nivel de îngrijiri.
Un program elaborat de management în practica dentară ia în considerare: plăcerea medicului de a munci, satisfacţia şi pregătirea echipei sale, nivelul de stres în practică, investiţia în dezvoltarea practicii, profitul cabinetului (şi extinderea cabinetului dacă este cazul), eficienţa în gestionarea datelor, programările şi circuitul pacienţilor, managementul urgenţelor, tratamentele, prezentarea şi gradul de acceptare al pacienţilor, investiţiile în tehnologie, în continuarea educaţiei şi multe altele.
Managementul eficient al practicii dentare înseamnă mai mult decât profitabilitate. El se referă şi la educarea şi motivarea pacienţilor pentru a obţine cea mai bună stare de sănătate orodentară prin combinarea celor mai bune metodologii şi sisteme de afacere cu managementul operaţiilor de practică dentară.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
