IGIENISTUL DENTAR – O PROFESIE A VIITORULUI

PARTEA I


Igienistul dentar în Uniunea Europeană



În toate statele Uniunii Europene, indiferent de numărul de categorii profesionale auxiliare existente în domeniul dentar, majoritatea îngrijirilor de sănătate orodentară sunt executate de medicul dentist. Serviciile furnizate de medicul dentist sunt reglementate de Directivele Dentare, iar statele membre ale UE nu sunt abilitate să emită alte legi, care să le contracareze pe cele ale UE. Totuşi, legislaţia aferentă categoriilor dentare auxiliare este mai puţin detaliată în normativele UE şi ea este guvernată de către directivele generale ale sistemelor de sănătate ale statelor membre. Astfel, îndatoririle unor categorii de personal precum: asistenţi dentari, igienişti, terapeuţi şi tehnicieni dentari cliniceni (denturişti), pot varia de la un stat la altul.

În 19 dintre statele membre ale UE există igienişti dentari; în 3 dintre aceste state, ei nu au nevoie de o înregistrare specială care să le ateste dreptul de practică şi manoperele pe care le pot efectua (Republica Cehă, Polonia şi Slovacia). În Slovacia, drepturile igieniştilor se limitează la ceea ce fac în alte ţări instructorii pentru sănătate orală. Slovenia era programată să aibă igienişti din anul 2005, dar nu existaă incă planuri de înregistrare pentru această categorie profesională.

Pregătirea profesională a igieniştilor dentari are loc în şcoli speciale, uneori asociate cu instituţiile de pregătire în domeniul dentar (facultăţi, colegii). În multe ţări, pregătirea durează 2 ani şi este precedată de obicei de o pregătire ca asistent dentar. Calificarea este atestată printr-o diplomă, cu care igienistul se înregistrează la o autoritate competentă, în majoritatea statelor. Din anul 2003, durata de pregătire a igieniştilor dentari este de 3 ani în majoritatea statelor membre UE (cu excepţia Ungariei, în care pregătirea durează 1 an, a Olandei, unde durează 4 ani şi a altor câteva state, în care se consideră că 2 ani sunt suficienţi pentru pregătirea ca igienist dentar).

Normativele privind nivelul de responsabilităţi acordate igienistului dentar şi manoperele pe care acesta le poate efectua, variază în funcţie de legislaţia statului în care acesta îşi exercită profesia.

În Republica Cehă, igienistul este pregătit timp de 3 ani în colegiu, obţine o diplomă şi este abilitat să lucreze numai sub supravegherea unui medic dentist. Atribuţiile lui includ: periajul, detartrajul, şlefuirea, înlăturarea de material în exces (în cazul aplicării plombelor), aplicări locale de agenţi fluorizanţi, sigilări şi educaţie pentru sănătate orodentară. Igienistul nu este obligat să se înregistreze, dacă lucrează ca angajat al unui medic dentist. În anul 2001, jumătate dintre igieniştii din Cehia nu figurau ca angajaţi ai unor dentişti. Salariul unui igieniste angajat era, în anul 2001, în Cehia, cuprins între 400-600 € lunar.

În Danemarca, igienistul trebuie să obţină o calificare atestată prin diplomă. El urmează cursurile şcolii dentare timp de 2-3 ani, după care sunt avizaţi de Consiliul Naţional de Sănătate. În Danemarca igienistul are drept de liberă practică, putând să lucreze şi fără a fi supervizat de un medic dentist. Venitul anual al igienistului în Danemarca era, în anul 2002, în jur de 40.000 €.

În Finlanda, titlul de igienist dentar este protejat din punct de vedere legal. Durata de studii este de 3 până la 5 ani şi include studii profesionale de bază şi studii de dezvoltare a abilităţilor profesionale. Igieniştii dentari pot lucra şi singuri, dar numai urmând instrucţiunile prescrise de medic. Ei pot să execute anestezie locală prin infiltraţii, poartă întreaga responsabilitate pentru munca lor şi au dreptul să primească plată de la pacienţi, atunci când lucrează individual. Totuşi, în Finlanda, în anul 2004 existau numai 20 de igienişti care lucrau pe cont propriu. Salariul igieniştilor care lucrează pe lângă medici este în jur de 25.000 € anual.

În Germania personalul auxiliar nu poate lucra independent, ci numai supervizat de medicul dentist, care este întotdeauna responsabil pentru tratamentul aplicat pacienţilor. Gradualizarea este complexă, crescând progresiv de la nivelul de asistent dentar, la cel de igienist, în urma unor calificări succesive.

În Ungaria, igienistul dentar obţine această calificare după 1 an de studii, care poate fi urmat de 2 ani de pregătire ca asistent dentar. El lucrează sub îndrumarea medicului dentist şi este plătit pentru fiecare pacient la care lucrează.

În Islanda, durata de pregătire a igienistului dentar este de minim 2 ani; însă ea se poate realiza numai în afara statului. Ministerul Sănătăţii decide ce diplome pot fi recunoscute pentru ca igieniştii să primească dreptul de a profesa. Igieniştii pot lucra în sectorul privat sau la cabinetele dentare din cadrul instituţiilor de învăţământ, ca angajaţi. Ei pot profesa numai sub îndrumarea unui medic dentist.

În Irlanda există două şcoli de pregătire a igieniştilor dentari, în Dublin şi Cork. După 2 ani de pregătire, igieniştii trebuie să se înregistreze la Consiliul Dentar, pentru a primi avizul de practică; şi pot lucra numai pe lângă un medic dentist. În 2003, un igienist din Irlanda era plătit cu 30-50 € pe oră.

În Italia, şcolarizarea pentru igienist durează minimum 3 ani. Diploma obţinută la absolvire este suficientă pentru a profesa; nu se solicită înregistrare. Igienistul lucrează numai supervizat de un medic, care trebuie să fie prezent la toate intervenţiile efectuate de acesta. Responsabilităţile igienistului includ: instructajul pentru igiena orală, periaj şi sfaturi legate de dietă şi nu are dreptul să administreze anestezie locală. Salariul unui igienist care lucra în Italia cu normă întreagă era, în anul 2003, de aproximativ 2.000 € lunar.

În Lituania există numai două instituţii de pregătire a igieniştilor dentari: Universitatea de Medicină din Kaunas (în care pregătirea durează 4 ani) şi Colegiul din Kaunas (în care pregătirea durează 3 ani). Igienistul lucrează sub îndrumarea medicului dentist, iar atribuţiile lui includ: detartrajul, periajul, şlefuirea, înlăturarea excesului de material, fluorizarea topică şi educaţia pentru sănătate orală. Salariul este în medie 300-400 € lunar.

În Malta, după 3 ani de pregătire, igienistul obţine o calificare ce-i permite să lucreze într-o clinică sau independent, după recomandările medicului dentist. Pentru cei care sunt angajaţi, salariul lunar este cuprins între 850-1500 €. Veniturile celor care lucrează independent nu sunt cunoscute.

În Olanda, igieniştii dentari reprezintă o profesiune paramedicală cu statut independent. Ei sunt pregătiţi în şcoli speciale, timp de 4 ani şi primesc o diplomă recunoscută oficial. Majoritatea lucrează ca angajaţi în cabinete dentare, spitale sau centre de stomatologie pediatrică. Există un procent de aproximativ 10% dintre igienişti care profesează independent, în clinici de igienă dentară, fără necesitatea de a fi supervizaţi de un medic; însă ei trebuie să deţină o recomandare din partea unui practician dentar calificat. Igienistul este pregătit să efectueze tratamente dentare de rutină (ex. plombe) şi extracţii dentare la copii.

În Norvegia, există 3 şcoli de igienă dentară, în Oslo, Bergen şi Tromso. Aceste şcoli sunt conectate la facultăţile de odontologie. Pregătirea durează 3 ani iar igienistul lucrează de obicei alături de un medic dentist, ca salariat al acestuia. Există şi igienişti care lucrează independent. Atribuţiile lor sunt reprezentate de diagnosticul, tratamentul afecţiunilor orodentare; iar dacă au o pregătire specială, pot să efectueze anestezie locală prin infiltraţie.

În Polonia, igienistul dentar are ca atribuţii: pregătirea, înregistrarea pacienţilor, îngrijiri profilactice şi promovarea sănătăţii. El nu poate pune diagnostice sau efectua anestezie locală şi nu poate lucra fără prezenţa medicului dentist. Pregătirea ca igienist durează 2 ani iar salariul se încadra, în anul 2003, între 200-300 € lunar.

În Portugalia, singura şcoală pentru pregătire în profesia de igienist dentar se află în Lisabona. Trainingul durează 3 ani iar igieniştii trebuie să se înregistreze la Ministerul Sănătăţii. Igienistul lucrează sub îndrumarea medicului dentist, care trebuie cel puţin să fie prezent în clădire. Intervenţiile permise igienistului sunt: educaţia pentru igiena orală, screening, examinare, anamneză, profilaxie, medicaţie locală, sigilări, asistarea medicului şi întreţinerea echipamentelor. Nu poate efectua anestezie locală.

În Slovacia, igienistul dentar nu poate lucra independent, ci numai pe lângă un medic dentist, ca angajat al acestuia. Pregătirea durează 2 ani, după care obţine o diplomă de igienist dentar şi se înregistrează la Asociaţia Igieniştilor Dentari. Igienistul poate diagnostica afectiunile periodontale, poate evalua statusul dentiţiei, nivelul inflamaţiei gingivale etc. Nu poate efecta extracţii, nici anestezie locală. Nu poate primi bani de la pacienţi; în schimb are dreptul să vândă produse pentru întreţinerea sănătăţii orodentare (cum ar fi periuţele dentare). În anul 2003, un igienist dentar care lucra în Slovacia era plătit cu 200-300 € lunar.

În Spania, igienistul dentar poate (după 2 ani de pregătire) să se ocupe de profilaxie şi educaţie pentru sănătatea orală, dar numai după prescripţiile medicului dentist, care trebuie să fie prezent în clădire. Igieniştii sunt aproape exclusiv angajaţi în sectorul privat şi câştigul lor este de aproximativ 1.200 € lunar.

În Suedia, ştiinţele de sănătate orală sunt multidisciplinare şi sunt compuse din ştiinţe medicale/odontologice şi ştiinţe comportamentale. Igieniştii obţin, după 2-3 ani de pregătire, o calificare care le permite să se înregistreze şi să lucreze independent. În atribuţiile lor intră: diagnosticarea cariilor şi a afecţiunilor periodontale, plombe temporare şi anestezie locală (mandibulară sau prin infiltraţii). Având în vedere că pot lucra ca practicieni privaţi, ei poartă întreaga responsabilitate pentru intervenţiile efectuate şi trebuie să aibă asigurare profesională pentru malpraxis. Câştigul unui igienist dentar care profesează în Suedia se ridica, în 2000, la aproximativ 24.000 € pe an.

În Elveţia există 4 colegii care pregătesc igienişti dentari. După 3 ani de pregătire, aceştia obţin o calificare cu care se înregistrează la departamentul de educaţie profesională din cadrul Crucii Roşii Elveţiene. Atribuţiile igienistului care profesează în Elveţia includ: detartrajul, tratamentul simplu gingival, sigilările şi instrucţiuni pentru menţinerea sănătăţii orale. În unele cantoane, le este permis să administreze anestezice locale. Igieniştii sunt în general angajaţi ai practicienilor privaţi sau ai serviciilor publice dentare şi pot lucra numai sub supravegherea unui medic dentist. În 13 dintre cantoane, ei pot lucra independent şi în consecinţă pot accepta plata de la pacienţi. Dar câmpul muncii este limitat, iar pacienţii sunt înscrisşi la medicii dentişti. Asigurările profesionale nu sunt obligatorii. Igienistul care profesează în Elveţia câştiga, în anul 2001, 3.500-4.000 € lunar.

În Marea Britanie, pregătirea igieniştilor durează de obicei 2 ani (uneori 3 ani) şi se face în şcoli de igienă dentară. Pentru a fi admişi la cursurile şcolilor de igienă dentară, viitorii igienişti trebuie să fie mai întâi calificaţi ca asistenţi dentari şi uneori li se cere să aibă nivelul A (corespondentul gradualizării din România). Igienistul poate lucra numai sub direcţia unui medic dentist, care trebuie să pregătească un plan de tratament, dar nu este necesar ca el să se afle în clădire în timpul tratamentului. Atribuţiile igienistului sunt precizate de normativele în vigoare; însă, în ultimii ani, modificările în legislaţie îi permit să efectueze manopere în funcţie de pregătirea, de competenţele şi de experienţa pe care le are. Igieniştii pot fi salariaţi în spitale şi în clinici, sau pot fi plătiţi pe oră ori chiar cu un procent din taxe, în practica generală. Câştigurile igieniştilor care lucrează cu normă întreagă depind de mediul de lucru; practica generală oferind venituri mai mari. În general, veniturile igieniştilor se situează între 1.200-3.000 € lunar.