ZONELE SPECIFICE ALE CABINETULUI MEDICO-DENTAR

Ca o componentă a comunicării non-verbale cu pacientul, salonul de primire constituie primul contact al acestuia cu locul în care se aşteaptă să primească îngrijirile de sănătate pe care le solicită. În consecinţă, aspectul acestei încăperi este extrem de important pentru relaţia ulterioară ce se va stabili între pacient şi medic, respectiv personalul de servicii de sănătate.

Transformarea situaţiei, de multe ori neplăcute şi generatoare de anxietate, a pacientului care apelează la un cabinet medico-dentar, într-o experienţă plăcută şi cu consecinţe faste, depinde într-o mare măsură de priveliştea care îl întâmpină pe pacient, în momentul în care intră în cabinet.

Prima imagine contează întotdeauna. O imagine profesională, coordonată şi consistentă îi conferă credibilitate medicului, atât în cadrul comunităţii, cât şi printre colegii de breaslă. O imagine ce reflectă puternic profesionalismul, determină pacienţii (actuali şi potenţiali) să perceapă medicul ca find o persoană bine organizată şi capabilă să ofere servicii excelente. Imaginea pe care şi-o construieşte medicul în faţa comunităţii devine propriul său brand, care transmite mesaje către exterior. Felul în care medicul îşi proiectează imaginea proprie, exprimă identitatea medicului respectiv şi calitatea serviciilor pe care acesta le oferă. În acelaşi timp, brandul/imaginea trebuie să ţintească acel tip de pacienţi pe care medicul doreşte să-i aducă în cabinet, acei pacienţi care sunt interesaţi de serviciile oferite de medicul respectiv.

Competiţia în medicina dentară va fi întotdeauna o constantă. A lucra într-un mediu plăcut este distractiv şi, în consecinţă, mult mai productiv pentru oricine. Medicina dentară fiind o afacere, este de dorit ca această afacere să fie una de succes. Orice aspect, oricât de nesemnificativ ar părea, despre care medicul consideră că poate fi schimbat, trebuie discutat la prima şedinţă cu echipa şi căutate soluţii.

În SUA, medicii dentişti, confruntaţi cu problemele acute ale concurenţei, au găsit soluţii funcţionale pentru a se menţine pe piaţa serviciilor de sănătate orodentară şi chiar a obţine profituri considerabile. Una dintre aceste soluţii a fost aceea de a-şi impune ca unitatea sa medico-dentară să aibă cel mai frumos aspect din zonă. Chiar şi atunci când nu există competiţie în zonă, schimbarea este la fel de benefică precum un mic lifting facial, din când în când.

Legislaţia românească în vigoare prevede modul de structurare al cabinetelor medico-dentare, ultimele modificări (cele din anul 2007) fiind impuse, în conformitate cu alinierea la normele Uniunii Europene. Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1338 din 31 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcţională a cabinetelor medicale şi de medicină dentară, precizează, în Anexa 1, articolul 6, următoarele:

- Spaţiile destinate activităţii cabinetelor de medicină dentară pot suferi modificări structurale, de circuite şi acces la utilităţi, în vederea asigurării unei cât mai bune adaptări funcţionale, cu respectarea prevederilor legale privind siguranţa în construcţii şi în măsura posibilităţilor tehnico-constructive oferite de spaţiu. Autorităţile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, consiliază reprezentanţii legali ai cabinetelor privind circuitele funcţionale şi avizează proiectele de modificări (art 6 alin.2).

- Cabinetul de medicină dentară va avea în componenţa minimă sală de aşteptare, grup sanitar, spaţii de depozitare şi cabinet de medicină dentară propriu-zis, în care se desfăşoară activităţile de diagnostic clinic şi terapeutice (art. 6 alin. 3).

- Sala de aşteptare se va amenaja astfel încât fiecare loc de şedere să beneficieze de o suprafaţă minimă de 1/1,5 mp/persoană, în cazul cabinetelor pentru adulţi, şi 1,5/2 mp/persoană, în cazul cabinetelor pentru copii (inclusiv persoana însoţitoare) (art. 6 alin. 4).
a). Cabinetul de medicină dentară propriu-zis poate fi organizat după cum urmează:
1. în sistem închis - unitul dentar este amplasat într-o încăpere închisă;
2. în sistem semideschis - se amplasează unul sau mai multe unituri separate de câte un perete sau paravan;
3. în sistem deschis - unit-urile se amplasează într-o încăpere, fără a fi separate.
b). Cabinetul de medicină dentară propriu-zis, indiferent de sistemul în care funcţionează (închis, semideschis sau deschis), va avea alocat pentru fiecare unit de lucru un spaţiu de minimum 9 mp.
c) Spaţiul în care este amplasat un unit dentar va fi prevăzut cu chiuvetă cu apă curentă, rece şi caldă (art 6. alin. 4).

- Pavimentele, pereţii, tavanele şi suprafeţele de lucru din încăperile în care se desfăşoară activităţi de medicină dentară vor fi:
a) lavabile;
b) rezistente la dezinfectante;
c) rezistente la decontaminări radioactive (după caz);
d) rezistene la acţiunea acizilor (în săli de tratamente, după caz);
e) negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;
f) fără asperităţi care să reţină praful (art. 6 alin. 5).

- Este interzisă amenajarea de tavane false casetate din materiale microporoase şi cu asperităţi (art. 6 alin. 5).

- Se interzice mochetarea pardoselilor (art. 6 alin. 5).

- Pentru personalul sanitar din cabinetele de medicină dentară va fi asigurat un spaţiu cu destinaţie de vestiar; numărul vestiarelor şi desemnarea spaţiului destinat acestora vor fi în funcţie de numărul personalului care desfăşoară activitate concomitentă (art. 6 alin. 8).

- Încăperile cu profil administrativ vor fi separate de cele în care se desfăşoară activităţi medicale (art. 6 alin. 9).

- În condiţiile respectării art. 6 alin. (2), cabinetul de medicină dentară va avea un grup sanitar pentru pacienţi, cu acces din sala de aşeptare, separat de cel destinat personalului sanitar. În cazul cabinetelor de medicină dentară din mediul rural, acolo unde nu există posibilitatea racordării la reţeaua publică de canalizare, grupul sanitar va fi racordat la o fosă septică de beton vidanjabilă (art. 6 alin. 10).

- În cabinetele de medicină dentară în care se instalează aparate de radiologie dentară sunt obligatorii solicitarea şi obţinerea de avize speciale, de amplasare şi funcţionare, din partea autorităţilor responsabile cu controlul activităţilor ce folosesc radiaţii nucleare. În aceste cabinete se vor respecta normele de radioprotecţie şi control individual al expunerii prevăzute de legislaţia în vigoare (art. 6 alin. 11).

- În spaţiile cu destinaţia de cabinete medico-dentare se vor realiza circuite separate pentru adulţi şi copii, în condiţiile art. 6 alin. (2), sau, în măsura posibilităţilor, se va face programarea acestora la ore diferite (art. 6 alin. 13).
- Cabinetele de medicină dentară vor asigura accesul în incinta lor pentru persoanele cu handicap motor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art. 6 alin.14).

Articolul 10 din Anexa 1 a Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1.338 din 31 iulie 2007, prevede normele igienico-sanitare sunt obligatorii pentru cabinetele de medicină dentară:
a) asigurarea cu apă potabilă;
b) racordarea la reţeaua de canalizare a localităţii, astfel încât apele uzate să nu producă poluarea apei, aerului şi solului. Dotarea cabinetelor, în localităţile în care nu există sisteme publice de canalizare, cu instalaţii proprii de colectare a apelor uzate (fose septice de beton vidanjabile);
c) deşeurile rezultate în urma activităţilor medicale vor fi colectate, depozitate, evacuate şi neutralizate conform prevederilor legale în vigoare;
d) asigurarea unui microclimat corespunzător;
e) asigurarea iluminării naturale şi artificiale necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţii de medicină dentară;
f) asigurarea limitării zgomotului sub normele admise şi sau asigurarea protecţiei antifonice eficiente în interiorul şi în afara cabinetelor;
g) asigurarea cu materiale pentru efectuarea curăţeniei;
h) asigurarea cu dezinfectante, antiseptice şi decontaminante autorizate/înregistrate de Comisia Naţională pentru Produse Biocide. Folosirea acestora se va face în funcţie de instrucţiunile de utilizare, la concentraţiile şi timpii de utilizare specificaţi de producător;
i) asigurarea de echipament de protecţie specific pentru întregul personal, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
j) asigurarea instruirii permanente a personalului medico-sanitar privind precauţiile universale.


În SUA, structura unui cabinet medico-dentar este asemănătoare, cuprinzând:
- zonă de recepţie
- zona administrativă
- zona de tratamente
- zona de sterilizare
- laboratorul tehnico-dentar
- biroul medicului
- zona de vestiare pentru echipa medico-dentară


Termenul de “sală de aşteptare”, care apare în normele legislative româneşti, nu este utilizat în SUA. Pornindu-se de la ideea că medicii nu-şi propun să lase pacienţii să aştepte, americanii au adoptat termenul de “salon de primire”, care sună mai călduros şi mai respectuos faţă de pacient. Există şi cabinete în care zona de întâmpinare a pacienţilor este denumită simplu numai “recepţie”, deşi conţine toate dotările care se găsesc, atât în salonul de primire (aşteptare), cât şi în zona de recepţie.

O altă observaţie este legată de persoana care îndeplineşte funcţia de recepţioner. În SUA se consideră că persoana angajată pe postul de recepţioner trebuie să aibă cunoştinţe medico-dentare elementare, întrucât răspunde la apelurile telefonice şi, în timpul discuţiei cu pacientul, trebuie să ştie ce întrebări să-i adreseze şi să-l poată îndruma în completarea fişei-chestionar. Având în vedere că recepţionerul este prima persoană cu care se confruntă pacientul, cunoştinţele profesionale ale acestuia şi modul în care comunică, reprezintă un punct forte în atitudinea pacientului faţă de cabinetul medico-dentar. Astfel, o persoană care doreşte să aplice pentru funcţia de recepţioner, în SUA, trebuie să fi absolvit un colegiu de asistenţi de recepţie.