În anul 2004, numai 25% dintre medicii dentişti de practică generală din SUA utilizau computere ataşate la unitul dentar, iar în multe cazuri, computerizarea din cabinet se limita la câteva domenii ale documentaţiei clinice precum grafice, planificarea tratamentului şi, ocazional, la înregistrarea notelor privind progresul tratamentului.
Unul dintre motivele majore ale reticenţei dentiştilor de a adopta tehnologia computerizată în clinică este lacuna extinsă în privinţa integrării tehnologiei informatice în munca de clinician. Acest deficit de integrare are costuri semnificative. În primul rând, există o scădere mai mult sau mai puţin vizibilă a productivităţii. Dentistul care trebuie să execute patru acţiuni diferite pentru a expune o imagine intraorală pe monitor (îndreptarea camerei către obiectiv, pornirea acesteia, acţionând programul de management al imaginii şi selectând captura imaginii), pierde inutil timp şi efort, comparativ cu medicul a cărui cameră intraorală afişează automat imaginea pe ecran, odată ce a fost focalizată către pacient.
Lacunele de integrare, de asemenea, cresc riscul apariţiei situaţiei aşa-numite „lucrurile nu funcţionează împreună”, un fenomen pe care îl confirmă mulţi medici care au actualizat aplicaţiile de software. De multe ori, actualizarea sistemlui de management al practicii medicale duce la incompatibilităţi cu alte componente de software şi, ca urmare, munca medicului este mult îngreunată. Integrarea insuficientă afectează, totodată, şi aspectul ergonomic, deoarece adesea impune medicului mişcări şi întoarceri de fiecare dată când doreşte să utilizeze computerul. Nu în ultimul rând, instrumentele slab integrate tehnologic induc dezordine în cabinet, datorită anexelor care ocupă mult loc (boxe, cabluri, carcase).
Tehnologia informaţiilor prezintă o provocare particulară privind integrarea în domeniul medico-dentar. Unitul dentar tradiţional şi instrumentele asociate sunt în primul rând elemente de hardware. Fabricanţii de echipamente dentare au dezvoltat o capacitate de cercetare semnificativă în acest domeniu. Computerele reprezintă însă un tip special de echipament, deoarece au două componente: hardware şi software. În mod tipic, aplicaţiile computerizate din medicina dentară au fost dezvoltate de companii noi din industria dentară. Tehnologia informaţională, puţin familiară majorităţii inginerilor din industria dentară, a reuşit până acum să implementeze numai o coexistenţă greoaie cu restul echipamentelor dentare. Falimentul în încercările marilor vânzători de echipamente dentare de a integra softurile în modelul lor de afaceri este o dovadă în acest sens.
Integrarea este o condiţie primordială pentru obţinerea eficienţei în cabinetul medico-dentar, fiind legată de ergonomie, o ştiinţă aplicată ce coordonează design-ul aparatelor utilizate, ale sistemului şi ale condiţiilor de muncă fizică, cu capacităţile şi solicitările celui care lucrează. Ergonomia nu se aplică numai la nivel fizic (de exemplu, o cameră intraorală uşor de manevrat) ci şi la nivel cognitiv, prin prezentarea unor informaţii clinice în moduri ce asigură un sprijin optim pentru luarea deciziei clinice.
Multe aplicaţii de software sunt create de programatori sau ingineri, care în general nu aplică o filosofie axată pe utilizator, în privinţa designului. Ca urmare, multe astfel de aplicaţii sunt satisfăcătoare doar într-o mică măsură pentru cei care le utilizează iar îmbunătăţirea performanţei lor, atunci când se realizează, este bazată pe feedback-uri sporadice şi nesistematice din partea utilizatorilor.
Un producător din Finlanda (Planmeca Oy) are o echipă de cercetare care utilizează extensiv ştiinţele cognitive şi principiile de design centrat pe utilizator, echipă care a realizat un proiect de echipament IT pentru clinca dentară. Pentru realizarea acestui proiect, cercetătorii au studiat intens tiparul muncii medicului dentist, înainte de a concepe un mediu de lucru computerizat, bazat pe sarcini. Sistemul, denumit DRI software, include o aplicaţie pentru înregistrarea datelor despre starea de sănătate orodentară, funcţii de suport în privinţa deciziilor de diagnostic şi tratament, precum şi module pentru colaborarea cu alţi medici şi cu tehnicienii dentari.
Figura de mai jos prezintă o imagine a unei versiuni noi DRI software în timpul procesului de inregistrare a datelor despre pacient. Mare parte din fereastră este rezervată informaţiilor şi nu are elemente de navigare. Statusul intraoral ocupă partea se sus-stânga. Succesiunea înregistrării datelor privind programările apare în partea de stânga-jos, iar radiografiile sunt accesibile în partea dreaptă, jos.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu