SELF-MANAGEMENTUL: important sau nu ?

Motto: “A-i stăpâni pe alţii înseamnă forţă. A te stăpâni pe tine însuţi este adevărata putere.” (Lao Tzu, filosof chinez, sec. IV î.e.n.)




O definiţie generală a aptitudinii de self-management cuprinde: existenţa unor scopuri realiste şi bine definite, precum şi angajamentul faţă de sine pentru realizarea acestora într-un timp definit; capacitatea de a munci sub o minimă supervizare din exterior. Persoana cu abilităţi de self management este motivată să se autoperfecţioneze şi demonstrează un comportament responsabil.

A fi independent, auto-determinat şi un bun manager al propriilor obiective de viaţă înseamnă a fi capabil să-ţi stabileşti aceste obiective şi să acţionezi pentru realizarea lor. De multe ori, aceasta înseamnă să fii capabil să iei decizii în privinţa unor probleme de viaţă precum: a urma studii superioare, a te căsători sau a-ţi alege cariera. La fel, de multe ori, aceasta poate să însemne a lua decizii în privinţa lucrurilor mărunte de fiecare zi. Independenţa şi autodeterminarea proprie sunt ineficiente, dacă nu avem ocazia de a ne exersa abilităţile şi drepturile în fiecare zi – în viaţa de zi cu zi sau în planurile de viitor.

A şti să ne comunicăm nevoile şi dorinţele reprezintă o parte importantă a faptului de a fi independent şi autodeterminat. Cum altfel am putea să pledăm pentru noi înşine sau să îi facem pe ceilalţi să ne cunoască şi să ne înţeleagă deciziile şi opţiunile ?

Concentrarea pe independenţă şi autodeterminare îşi are rădăcinile în mişcarea de normalizare din anii ’70 (Nirje, 1972). Ideea care a stat la baza independenţei şi autodeterminării a fost aceea că, încurajând individul să acţioneze asupra lui însuşi şi să-şi ia în considerare opţiunile, preferinţele şi aspiraţiile, acel individ poate beneficia de respectul cu care orice persoană are dreptul să fie învestită. Abilităţile care promovează independenţa şi autodeterminarea includ:
- self-managementul
- auto-pledoaria
- alegerea opţiunii
- rezolvarea problemelor
- luarea deciziei
- stabilirea scopului

Autodeterminarea necesită o schimbare în gândire şi în comportament. Până nu demult, oamenii erau obişnuiţi ca alţii să ia decizii pentru ei: părinţii luau decizii pentru copii, profesorii pentru studenţi, superiorii pentru subordonaţi etc. Astăzi, din ce în ce mai mult, fiecare persoană, indiferent de vârstă, este încurajată să-şi identifice propriile abilităţi şi preferinţe şi să ia în deplină cunoştinţă de cauză şi de una singură deciziile care-i privesc viitorul. Inclusiv în învăţământ, profesorii învaţă să ofere sprijin discipolilor, atfel încât aceştia să-şi poată gestiona viaţa de zi cu zi, să fie responsabili pentru propriul comportament, să ia decizii şi să acţioneze conform acestor decizii.
Luarea în calcul a opţiunilor, exprimarea preferinţelor şi pledoaria pentru acestea, sunt drepturi pe care mulţi dintre noi nu le cunoaştem. Self-managementul şi autodeterminarea îi învaţă pe studenţi cum să introducă noţiunea de „sine” în programele educaţionale.

Având multe strategii disponibile, a o identifica pe cea mai bună poate fi o provocare. O strategie de self-management trebuie să se suprapună peste punctele tari, nevoile, preferinţele şi interesele celor care o utilizează. Individul va fi mult mai interesat să achiziţioneze o nouă deprindere precum aceea de self-management, dacă el va simţi că poate obţine ceva bun din aceasta. De exemplu, dacă o persoană e conştientă că îşi poate păstra slujba numai dacă va continua să fie punctuală la serviciu, atunci va utiliza o tehnică de self-management, precum aceea de a seta în fiecare zi alarma ceasului.

Strategiile de self-management sunt utilizate, fără să ne dăm seama, în diferte împrejurări ale vieţii: o listă cu treburi zilnice de făcut, o listă de cumpărături, lista cu facturile de plătit etc. Asemenea strategii pot fi predate studenţilor, pentru a-i ajuta să renunţe la dependenţa de alte persoane şi pentru a le creşte independenţa şi autodeterminarea pentru muncă, pentru şcoală, acasă sau în comunitate.

Se poate observa destul de uşor că unele persoane au o capacitate de self-management mai mare decât altele. Unele persoane par să ştie întotdeauna unde le sunt cheile, ajung mereu la timp la întâlniri sau nu rămân niciodată fără benzină în rezervor. Cum reuşesc, oare ? Probabil că au mai bune abilităţi de self-management. Dar aceasta nu este o problemă de nerezolvat. Self-managementul, ca oricare alte abilităţi, poate fi învăţat.

Self-managementul reprezintă cea mai scurtă cale către o societate a abundenţei, o societate în care munca fizică tinde către zero iar creativitatea tinde către infinit. Trendul actual este de a înlocui, din ce în ce mai mult, efortul fizic, laborios, cu efortul intelectual şi de a stimula capacitatea fiecărui individ, atât de a lua decizii în privinţa propriei vieţi şi cariere, cât şi de a fi pregătit să înfrunte consecinţele deciziilor sale.

Una dintre premisele democraţiei este aceea de a lăsa fiecărui individ libertatea să decidă dacă preferă să fie angajat sau angajator, subordonat sau manager, simplu executant sau factor de decizie.