Abstract: Mifepristone, cunoscut înainte sub denumirea de RU-486, este un medicament antiprogesteronic. Progesteronul, după cum se ştie, reprezintă hormonul-cheie în fixarea şi menţinerea sarcinii. Acţiunea Mifepristone constă în blocarea receptorilor progesteronului, ceea ce are drept consecinţă vulnerabilizarea embrionului şi respingerea sarcinii de către organism. Utilizat în combinaţie cu o prostaglandină (de exemplu Misoprostol) şi administrat în primele săptămâni de sarcină, Mifepristone induce avort, reprezentând astfel o metodă alternativă pentru femeile care nu agreează ideea avortului chirurgical.
Introducere
Datorită campaniilor care se duc, de zeci de ani, cu privire la promovarea conceptului de planning şi la metodele de contracepţie din ce în ce mai eficiente, tot mai multe femei din lume au învăţat să aibă grijă de sănătatea lor şi să se protejeze de o sarcină nedorită. Metodele contraceptive hormonale (sub formă de pilule sau injecţii), de tip barieră (diafragma, spermicide, femidonul, prezervativul), dispozitive intrauterine (steriletul), metodele de contracepţie naturale (calendarul sau măsurarea temperaturii bazale), metode chirurgicale (ligatura trompelor uterine la femei sau vasectomia la bărbaţi), sunt cunoscute şi utilizate la scară largă în toată lumea. Majoritatea au o eficienţă de peste 95%, însă fiecare are avantaje şi dezavantaje. Dintre toate, raportul cel mai bun eficienţă – preţ – efecte secundare îl are prezervativul, pentru că oferă protecţie nu numai împotriva sarcinii, ci şi împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
Totuşi, metodele contraceptive sunt eficiente, dar nu sunt infailibile. Atât timp cât procentul de siguranţă nu este de 100%, există întotdeauna riscul producerii unei sarcini nedorite. Ce este de făcut în acest caz ? Toate femeile ştiu că singura soluţie este programarea la cabinetul ginecologic pentru efectuarea unui avort chirurgical. Însă aproape nimeni nu ştie că mai există o metodă, mult mai convenabilă şi cu riscuri mult mai mici.
Medicii ginecologi din România nu informează pacientele asupra acestei alternative. De ce ? Motivele ar fi multiple. În primul rând, pentru că probabil nu sunt informaţi ei înşişi despre această metodă. În al doilea rând, Mifepristone nu este autorizat în România. În al treilea rând şi poate cel mai important, pentru avortul chirurgical încasează mult mai mulţi bani decât pentru cel medical. În al patrulea rând, se întâmplă adesea ca femeile să realizeze destul de târziu că sunt însărcinate, iar după 4 săptămâni de sarcină eficienţa avortului medical scade simţitor.
Istoric
În ciuda eficienţei, siguranţei şi acceptabilităţii demonstrate, Mifepristone este combătut în continuare de către activiştii fanatici care neagă dreptul femeii de a alege, cauzând numeroase şi dificile întârzieri în eforturile de a legaliza acest medicament şi a-l face disponibil pentru femeile care ar putea beneficia de o metodă alternativă pentru înlăturarea unei sarcini nedorite, metodă mult mai comodă şi mai puţin costisitoare.
În 1980, dr. Etienne-Emile Baulieu (Franţa) a inventat un medicament menit să producă încetarea timpurie a sarcinii. Acest medicament, denumit iniţial RU-486 (după numele companiei farmaceutice Roussel-Uclaf), a fost introdus pe piaţă cu numele Mifegyne şi a fost testat prin studii clinice în multe ţări europene precum: Franţa, Spania, Olanda, Marea Britanie, Germania, Elveţia, fosta URSS.
În 1983 a fost aprobată în SUA efectuarea testelor clinice cu Mifepristone. Timp de 6 ani, peste 300 de femei au primit Mifepristone în cadrul unor studii efectuate la Universitatea din California de sud.
Din anul 1988, RU-486 a început să fie distribuit în Franţa, însă în scurt timp a fost retras în urma unor acţiuni de protest anti-avort care au culminat cu ameninţări cu moartea la adresa distribuitorilor şi a medicilor care utilizau acest medicament. Guvernul francez a forţat compania producătoare să retragă medicamentul de pe piaţă în două zile.
În 1989, administraţia Bush a anunţat importul de Mifepristone. Ţările europene au continuat procedurile de aprobare a Mifepristone: Marea Britanie l-a aprobat în 1991, Suedia în 1992.
În 1993, administraţia Clinton a accelerat importul de Mifepristone. Preşedintele Clinton a impus serviciilor de sănătate să promoveze testarea, obţinerea de licenţă şi producerea în USA a Mifepristone şi a altor antiprogesteronice.
După intense negocieri, în 1994 Roussel-Uclaf a cedat Statelor Unite drepturile de producere ale Mifepristone; iar în luna octombrie a aceluiaşi an, au fost iniţiate trialuri clinice de testare a Mifepristone, sponsorizate de Consiliul Populaţional al SUA. În anii 1994 şi 1995, Consiliul Populaţiona a coordonat studii clinice în 17 oraşe americane, studii la care au participat peste 2000 de femei.
În 1996, Consiliul Populaţional a prezentat către FDA o noua metodă de avort medical bazată pe combinaţia Mifepristone-Misoprostol. Şase luni mai târziu, FDA a adus la cunoştinţa publicului siguranţa şi eficacitatea avortului medical cu Mifepristone, specificând însă că este nevoie de mai multe informaţii din partea Consiliului Populaţional privind fabricarea acestui produs. Departamentul serviciilor de sănătate şi umane din SUA a făcut o declaraţie de presă în care specifica faptul că avortul medical a fost aprobat, precum şi condiţiile şi modul de utilizare ale acestuia.
În 1997, o întreprindere farmaceutică din Ungaria, care încerca să obţină acordul de producere a Mifepristone, a cedat de teama demonstraţiilor şi a boicoturilor din partea unor grupuri anti-avort.
În 1999, Consiliul Populaţional al Statelor Unite, împreună cu producătorul licenţiat, Danco Laboratories, au prezentat către FDA informaţiile privind denumirea şi fabricarea Mifepristone. Agenţiile de reglementare au aprobat comercializarea medicamentului în Austria, Danemarca, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Elveţia, Spania, Grecia şi Israel. În Europa, mai mult de 620.000 de femei au utilizat Mifepristone ca o metodă de avort timpuriu în combinaţie cu diferite prostaglandine administrate injectabil, intravaginal sau oral.
În anul 2000, Mifepristone a fost aprobat în Ucraina, Rusia şi Norvegia.
Din 28 septembrie 2000, FDA a aprobat comercializarea Mifepristone în SUA, iar din decembrie 2000 acesta a devenit disponibil. RU-486 a început să fie distribuit de Danco Laboratories sub denumirea de MifeprexTM.
RU-486 nu este încă disponibil în Canada, datorită faptului că distribuitorul Exelgyn nu a primit aprobare din partea Health Canada. Guvernul canadian are dreptul să nu aprobe utilizarea RU-486. Guvernul provincial din British Columbia a exercitat presiuni asupra guvernului federal, pentru a aproba RU-486 motivând aceasta prin creşterea violenţelor asupra clinicilor şi medicilor care efectuează avorturi.
Eficacitate şi siguranţă
De la aprobarea sa în Franţa (1988), Mifepristone s-a dovedit a fi o opţiune sigură, efectivă şi acceptabilă pentru femeile care doresc un avort în timpul primelor săptămâni de sarcină.
O majoritate covârşitoare a femeilor care au ales Mifepristone pentru inducerea avortului medical este satisfăcută de această metodă. Un studiu a descoperit faptul că 97% dintre femei au recomandat această metodă prietenelor. În plus, 91% dintre cele care au ales regimul cu Mifepristone ar face aceeaşi alegere, dacă s-ar confrunta din nou cu o sarcină nedorită (Hollander, 2000).
Efectele secundare cele mai frecvente raportate de către femeile care au utilizat Mifepristone + prostaglandină pentru navortul timpuriu, sunt similare celor care apar în pierderea spontană de sarcină: dureri abdominale, sângerare, disconfort gastro-intestinal (Creinin & AubÉny, 1999).
Avortul medical care utilizează Mifepristonul previne riscul de perforare uterină şi al complicaţiilor determinate de anestezie, pentru că este o procedură neinvazivă şi nu necesită anestezie (Aguillaume & Tyrer, 1995).
Dintre cele peste 1 milion de femei care au fost tratate cu Mifepristone începând cu anul 1991 şi până astăzi, au fost înregistrate 6 cazuri de deces (Creinin & AubÉny, 1999; Danco, 2003; Day & Bisset, 2004; Hausknecht, 2003; Klitsch, 1991; Manzer, 2001).
Mifepristone s-a dovedit a fi mult mai eficient în combinaţie cu o prostaglandină. Prescrierea tipului de prostaglandină, metoda de administrare, doza şi timpul administrării, rămân la latitudinea medicului, peste tot în lume.
În SUA de exemplu, avortul medical cu Mifepristone poate fi făcut de un medic capabil să:
- realizeze o aspiraţie prin vacuum
- diagnosticheze o sarcină ectopică
- stabilească vârsta sarcinii (cel mai sigur prin ultrasonografie)
HARTA MIFEPRISTONE: zonele marcate cu roşu reprezintă statele in care Mifepristone era aprobat în anul 2002.
Cum este utilizat Mifepristone
În SUA, normele aprobate de FDA implică 3 etape:
1. Vizita la cabinetul medical pentru consultaţie şi administrarea dozei de Mifepristone
2. A doua vizită după două zile, pentru a primi doza de prostaglandină
3. A treia vizită, la 14 zile de la prima vizită.
FDA a aprobat utilizarea Mifepristone în cazul sarcinilor de până la 49 zile (7 săptămâni) de la prima zi a ultimei perioade menstruale.
Mulţi clinicieni îşi exercită dreptul legal de a adapta protocolul, în concordanţă cu unele date bazate pe dovezi ştiinţifice. Modurile în care variază prescrierea Mifepristone includ:
- Reducerea dozei. S-a descoperit că utilizarea a 1/3 din doza standard are aceeaşi eficienţă.
- Eliminarea celei de-a doua vizite la cabinet. Studiile au arătat că nu există nicio problemă în a permite femeilor să-şi administreze singure, acasă, doza de prostaglandină.
- Extinderea vârstei sarcinii până la care poate fi utilizat Mifepristone. Studii efectuate în India au descoperit că Mifepristone poate fi eficient până la 63 de zile de la prima zi a ultimei perioade menstruale (Boonstra, 2002).
Implicaţii pentru viitor
Pe măsură ce Mifepristonul devine disponibil în tot mai multe ţări, avortul prin aspiraţie este ales de tot mai puţine femei. Printre efectele aşteptate ale acestui lucru se numără:
- înlocuirea avortului prin aspiraţie c avortul medical (medicamentos) reflectă orientarea către stoparea timpurie a evoluţiei sarcinii. În Franţa, marea Britanie şi Suedia, unde Mifepristonul este disponibil de peste 15 ani, procentul avorturilor timpurii a crescut semnificativ în tot acest timp (Boonstra, 2002)
- regimul farmacologic pentru stoparea sarcinii poate fi prescris şi administrat de mult mai mulţi medici, spre deosebire de serviciile de aspiraţie prin vacuum
- Mifepristone poate oferi femeilor mai multă intimitate în ceea ce priveşte decizia de avort, împreună cu dreptul de autocontrol asupra procesului de oprire a evoluţiei sarcinii
Nu există date concrete privind unele presupuneri că disponibilitatea Mifepristone ca alternativă de avort ar creşte rata naţională a avorturilor. În Franţa şi Marea Britanie, rata avorturilor a rămas stabilă faţă de nivelul dinaintea aprobării Mifepristone; iar în Suedia chiar a scăzut (Jones & Henshaw, 2002).
Alte posibile utilizări ale Mifepristone
Utilizarea medicală a Mifepristone va cunoaşte o extindere în viitor.
Cercetările au identificat alte potenţiale utilizări ale Mifepristone, în:
- cancerul de sân
- cancerul ovarian
- cancerul de prostată
- fibromul uterin
- sindromul Cushing
- endometrioză
- glaucom
- meningiom
În doze foarte mici, Mifepristone poate fi utilizat pentru prevenirea sarcinii, ca o metodă de contracepţie de urgenţă aplicată în primele 5 zile de la contactul sexual neprotejat (OMS, 1999).
(va urma)
